Este cunoscut faptul că solicitarea face parte din viață, că organismele vii se adaptează la mediu printr-un proces de echilibrare și reechilibrare între acestea și propria ființă. Personalitatea sportivului se va dezvolta, se va adapta și autoregla atât la solicitările activității desfășurate în mediul social, cât și la propriile scopuri și aspirații. Performanța sportivă este rezultatul unor factori care depind în cea mai mare parte de personalitatea sportivului și în mod deosebit de orientarea lui atitudinală, dar și de motivația sa pentru performanță.
Sportul de performanță este o activitate de limită a capacității psihice a individului, capacitate care se poate dezvolta și chiar maximiza prin coroborarea unui număr foarte mare de factori, de exemplu începând de la aptitudini, atitudini și antrenament, până la ambianță. Prin solicitare psihică înțelegem măsura în care întregul sistem psihocomportamental este mobilizat pentru rezolvarea unei situații care se prezintă ca sarcină sau obligație.
Ca situație solicitantă regăsim „spațiul” de acțiune al sportivului, printre care se numără antrenamentul, concursul, deplasările, cantonamentul, condițiile materiale și organizatorice ale acestora, relațiile cu coechipierii și, foarte important, spațiul subiectiv-intern al aspirațiilor.
De ce toate acestea sunt solicitante pentru sportivi? Pentru că, pentru a se adapta, este nevoie de energie și autocontrol, de muncă, efort, atenție, orientare, planificare, evaluare, rezistență la insucces. Sub aspect general este vorba de realizarea unui echilibru bun între personalitatea proprie și situația solicitantă.
Conștientizarea activității sportivilor
Principiul conștientizării a fost formulat mai demult în pedagogie ca principiu didactic, relevând necesitatea înțelegerii de către elevi atât a ceea ce învață, cât și a rostului învățării. În zilele noastre, acest principiu a cuprins și adeziunea afectivă a elevului la actul și conținutul învățării, disponibilitatea pentru învățare, precum și efortul de însușire nu numai a conținutului, ci și a strategiei de învățare.
Trecând la problemele sportului de performanță, ne dăm ușor seama de importanța „faptului conștiință” în realizarea scopurilor specifice de pregătire și educare a sportivilor, de creștere a măiestriei lor, de depășire a rezultatelor obținute. Eficiența conduitei sportive și nivelul superior al rezultatelor din concurs sunt tot mai des puse în relație cu luciditatea, claritatea gândirii, capacitatea de anticipare, vigilența — pe scurt, cu gradul de conștiință pe care îl are sportivul.
Se pare, de asemenea, că se acordă puțină importanță și puțin timp discuțiilor individuale ale antrenorului cu sportivii, redactării jurnalelor de autocontrol, stabilirii perspectivelor fiecărui sportiv și a programelor personale de autoperfecționare sau de armonizare a scopurilor individuale cu cele ale grupului.
Ceea ce trebuie reținut, în esență, este faptul că performanța sportivă nu poate fi obținută fără știință. Domeniul sportului are un caracter pluridisciplinar: biologic, psihologic, pedagogic, sociologic. Psihologia este o știință cu reale posibilități de contribuție la construirea performanțelor sportive. Totodată, ignorarea psihologiei limitează posibilitatea creșterii performanței sportive, conducând uneori la eșec.