Dupa 25 de ani de sport si cam 23 de ani de cand particip in fiecare an la zeci de concursuri, simt sa discut putin despre acest subiect. Simt sa impartasesc cu fiecare dintre voi, cei care cititi aceste cuvinte, putin din experientele placute si neplacute din viata mea de sportiv.
Doresc sa incep cu experientele placute si sa le multumesc toturor antrenorilor care m-au crescut si m-au invatat arta sportului, pe care acum o pot impartasi mai departe cu cei pe care ii antrenez. Vreau sa le multumesc colegilor si prietenilor de antrenament, care prima oara au fost colegi, apoi prieteni si intr-un final au devenit “familia mea” sportiva. Dar cel mai presus vreau sa le multumesc parintilor mei, fara de care nu as fi avut sustinerea morala si nici financiara sa am aceasta cariera sportiva de mare performanta.
Prin experiente precum statul la camin (cate 10 in camera) la concursuri Nationale, sau statul la hotelul de 5 stele la concursuri internationale, am invatat sa apreciez nu unde stau sau dorm, ci oamenii cu care sunt acolo si timpul petrecut cu ei. In astfel de experiente am vazut cum este sa dormi in paturi supraetajate, am jucat badminton cu adevarat, am calatorit, am plecat in drumetii, am cunoscut oameni faini, am castigat si am si pierdut locuri pe podium, am invatat sa pierd si sa accept acest sentiment. Iar toate aceste experiente m-au facut sa ridic fundatia unui club sportiv care incearca sa le ofere copiilor din ziua de astazi, experiente frumoase de genul, sau poate altele si mai unice.
Sentimentul de recunostinta, de mandrie si bucurie, atunci cand reusesti ce ti-ai propus este divin si merita sa tragi pentru visul tau indiferent in ce domeniu de activitate este. Sunt sigur ca ai sa reusesti. Traieste pentru tine, pentru visul tau, merita. Experiente mai putin placute sau chiar neplacute am simtit ca au fost cateva si am sa incerc sa le explic in esenta si nu in detaliu.
Am resimtit greutatea parintilor mei in a ma sustine in acest vis al meu. Am resimtit asta pentru ca nu traim intr-o tara care sa sustina prea mult sportul din punct de vedere financiar sau material. Motivul pentru care la 23 sau 24 de ani, cand am decis sa inchei cariera mea sportiva de mare performanta, a fost ca am realizat ca la aceasta varsta cand altii termina facultati, muncesc sau chiar isi deschid afaceri, eu inca inotam pe banii lui mama si a lui tata (greu de digerat si acceptat acest gand de un tanar adult). Multi sportivi buni si-au incheiat asa carierele. Am experimentat si infrangerea, care la momentul respectiv am considerat a fi o experienta neplacuta, insa cu timpul am invatat sa apreciez si infrangerea. Ce alta metoda mai buna de a aprecia castigul, daca nu cunosti si sentimentul infrangerii? Consider ca un copil, o persoana si chiar si un sportiv, trebuie sa treaca si prin experiente neplacute pentru a sti aprecia pe cele placute, cu adevarat.
Am experimentat trezitul la 04.30, pentru a manca micul dejun, apoi drumul spre bazin, incalzirea pe uscat si intratul in apa rece la 06.00 dimineata. Ca apoi sa merg la scoala, sa fac teme si sa ma intorc din nou la bazin. Experiente pe care atunci le simteam grele si de multe ori nu-mi doream sa le mai fac, insa acum fac parte din mine si iubesc acest sport care m-a trecut prin acestea. Sportul este arta de a invata sa muncesti de cand esti mic. Spun asta pentru ca de multe ori am vrut sa ies in fata blocului cu baietii, iar in adolescenta, poate sa ies in oras seara, lucruri pe care nu le-am putut face pentru ca ziua urmatoare trebuia sa fiu la “munca”.
Totusi iubesc aceasta viata de sportiv, simt ca face parte din mine cum si eu fac parte din ea.
Acest stil de viata m-a facut un barbat plin de vointa, rabdare si sa tind intotdeauna spre mai mult sau mai bine. Acest lucru inafara vietii de sportiv, nu este neaparat un lucru bun. Un om cu o vointa de fier, tinde sa fie si incapatanat. Am trait aceasta experienta chiar cu corpul meu. El mi-a dat multiple semne ca exagerez cu antrenamentele, ca nu ma odihnesc, iar eu fiind crescut cu “trage ca se poate” am tot tras, pana corpul a spus stop joc. Asa ca e bine sa ne ascultam corpul cat ne ascultam si mintea.
Un lucru vrea sa te rog pe tine cel care citesti. Atunci cand o echipa de un fotbal nu joaca cum ti-ai dori, atunci cand un atlet nu reuseste sa castige locul 1, sau cand un inotator nu reusete sa-si castige cursa, sa nu-i judecam, sa nu-i criticam ci sa-i sustinem. Persoana care se judeca cel mai tare este sportivul care nu a reusit. El sau ea, intotdeauna va fi primul care isi va pune semne de intrebare si se va gandi ce nu a mers bine. Faptul ca ii judecam ca nu au reusit, nu inseamna decat ca punem sare pe rana. Un sportiv nu este o masinarie care va castiga tot timpul sau va face record la fiecare concurs la care participa. Un sportiv este un om cu sentimente, este un om care se culca, se trezeste, mananca si se antreneaza la anumite ore impuse pentru a deveni un mai bun in ceea ce face. Este un om care se va bucura cand va castiga si va plange cand pierde. Un sportiv este un om care va da intotdeauna 100% din el pentru a-si realiza visul.
Aceste cuvinte sper sa inspire cat mai multi oameni, cat mai multi sportivi, cat mai multi parinti de sportivi si sa inteleaga ca iubim cea ce facem, iubim sportul chiar daca ne este greu cateodata, si ca asa cum orice om isi doreste sa fie sustinut, asa si noi dorim si avem nevoie de asta.
Sergiu Deznan, rezumatul unei vieti de sportiv
Dupa 25 de ani de sport si cam 23 de ani de cand particip in fiecare an la zeci de concursuri, simt sa discut putin despre acest subiect. Simt sa impartasesc cu fiecare dintre voi, cei care cititi aceste cuvinte, putin din experientele placute si neplacute din viata mea de sportiv.
Doresc sa incep cu experientele placute si sa le multumesc toturor antrenorilor care m-au crescut si m-au invatat arta sportului, pe care acum o pot impartasi mai departe cu cei pe care ii antrenez. Vreau sa le multumesc colegilor si prietenilor de antrenament, care prima oara au fost colegi, apoi prieteni si intr-un final au devenit “familia mea” sportiva. Dar cel mai presus vreau sa le multumesc parintilor mei, fara de care nu as fi avut sustinerea morala si nici financiara sa am aceasta cariera sportiva de mare performanta.
Prin experiente precum statul la camin (cate 10 in camera) la concursuri Nationale, sau statul la hotelul de 5 stele la concursuri internationale, am invatat sa apreciez nu unde stau sau dorm, ci oamenii cu care sunt acolo si timpul petrecut cu ei. In astfel de experiente am vazut cum este sa dormi in paturi supraetajate, am jucat badminton cu adevarat, am calatorit, am plecat in drumetii, am cunoscut oameni faini, am castigat si am si pierdut locuri pe podium, am invatat sa pierd si sa accept acest sentiment. Iar toate aceste experiente m-au facut sa ridic fundatia unui club sportiv care incearca sa le ofere copiilor din ziua de astazi, experiente frumoase de genul, sau poate altele si mai unice.
Sentimentul de recunostinta, de mandrie si bucurie, atunci cand reusesti ce ti-ai propus este divin si merita sa tragi pentru visul tau indiferent in ce domeniu de activitate este. Sunt sigur ca ai sa reusesti. Traieste pentru tine, pentru visul tau, merita. Experiente mai putin placute sau chiar neplacute am simtit ca au fost cateva si am sa incerc sa le explic in esenta si nu in detaliu.
Am resimtit greutatea parintilor mei in a ma sustine in acest vis al meu. Am resimtit asta pentru ca nu traim intr-o tara care sa sustina prea mult sportul din punct de vedere financiar sau material. Motivul pentru care la 23 sau 24 de ani, cand am decis sa inchei cariera mea sportiva de mare performanta, a fost ca am realizat ca la aceasta varsta cand altii termina facultati, muncesc sau chiar isi deschid afaceri, eu inca inotam pe banii lui mama si a lui tata (greu de digerat si acceptat acest gand de un tanar adult). Multi sportivi buni si-au incheiat asa carierele. Am experimentat si infrangerea, care la momentul respectiv am considerat a fi o experienta neplacuta, insa cu timpul am invatat sa apreciez si infrangerea. Ce alta metoda mai buna de a aprecia castigul, daca nu cunosti si sentimentul infrangerii? Consider ca un copil, o persoana si chiar si un sportiv, trebuie sa treaca si prin experiente neplacute pentru a sti aprecia pe cele placute, cu adevarat.
Am experimentat trezitul la 04.30, pentru a manca micul dejun, apoi drumul spre bazin, incalzirea pe uscat si intratul in apa rece la 06.00 dimineata. Ca apoi sa merg la scoala, sa fac teme si sa ma intorc din nou la bazin. Experiente pe care atunci le simteam grele si de multe ori nu-mi doream sa le mai fac, insa acum fac parte din mine si iubesc acest sport care m-a trecut prin acestea. Sportul este arta de a invata sa muncesti de cand esti mic. Spun asta pentru ca de multe ori am vrut sa ies in fata blocului cu baietii, iar in adolescenta, poate sa ies in oras seara, lucruri pe care nu le-am putut face pentru ca ziua urmatoare trebuia sa fiu la “munca”.
Totusi iubesc aceasta viata de sportiv, simt ca face parte din mine cum si eu fac parte din ea.
Acest stil de viata m-a facut un barbat plin de vointa, rabdare si sa tind intotdeauna spre mai mult sau mai bine. Acest lucru inafara vietii de sportiv, nu este neaparat un lucru bun. Un om cu o vointa de fier, tinde sa fie si incapatanat. Am trait aceasta experienta chiar cu corpul meu. El mi-a dat multiple semne ca exagerez cu antrenamentele, ca nu ma odihnesc, iar eu fiind crescut cu “trage ca se poate” am tot tras, pana corpul a spus stop joc. Asa ca e bine sa ne ascultam corpul cat ne ascultam si mintea.
Un lucru vrea sa te rog pe tine cel care citesti. Atunci cand o echipa de un fotbal nu joaca cum ti-ai dori, atunci cand un atlet nu reuseste sa castige locul 1, sau cand un inotator nu reusete sa-si castige cursa, sa nu-i judecam, sa nu-i criticam ci sa-i sustinem. Persoana care se judeca cel mai tare este sportivul care nu a reusit. El sau ea, intotdeauna va fi primul care isi va pune semne de intrebare si se va gandi ce nu a mers bine. Faptul ca ii judecam ca nu au reusit, nu inseamna decat ca punem sare pe rana. Un sportiv nu este o masinarie care va castiga tot timpul sau va face record la fiecare concurs la care participa. Un sportiv este un om cu sentimente, este un om care se culca, se trezeste, mananca si se antreneaza la anumite ore impuse pentru a deveni un mai bun in ceea ce face. Este un om care se va bucura cand va castiga si va plange cand pierde. Un sportiv este un om care va da intotdeauna 100% din el pentru a-si realiza visul.
Aceste cuvinte sper sa inspire cat mai multi oameni, cat mai multi sportivi, cat mai multi parinti de sportivi si sa inteleaga ca iubim cea ce facem, iubim sportul chiar daca ne este greu cateodata, si ca asa cum orice om isi doreste sa fie sustinut, asa si noi dorim si avem nevoie de asta.